ceață

參見：ceată

羅馬尼亞語

詞源

源自晚期拉丁語 caecia，源自古典拉丁語 caecus ← 原始意大利語 *kaikos (“盲的”) ← 原始印歐語 *káykos (“獨眼的”)。

發音

• 國際音標^(幫助): /ˈt͡ʃe̯a.t͡sə/

名詞

ceață 陰 (複數 cețuri)

1. 霧

變格

ceață 的變格

	單數			複數
	不定	定指		不定	定指
主格/賓格	ceață	ceața		cețuri	cețurile
屬格/與格	ceți	ceții		cețuri	cețurilor
呼格	ceață, ceațo			cețurilor

近義詞

• negură

派生詞

• cețos